Adrian Pandelescu

Am petrecut peste 14 ani în zona financiar-bancară și de analiză a creditelor. Sunt, în fond, un om al cifrelor — îmi place să deschid un dosar și să-i văd mecanismul: să disec datele, să înțeleg exact cum „gândește" fiecare bancă și unde pot mișca lucrurile în favoarea omului din fața mea.

La un moment dat m-am săturat să văd oameni buni blocați și stresați de rigiditatea unei singure instituții. Cât timp ești legat de un singur brand, ești obligat să dai un răspuns sec — „da" sau „nu" — după niște șabloane fixe. Iar eu știam că expertiza asta tehnică poate fi o armă în mâna clientului, nu a băncii: claritate pe cifre și opțiuni reale, din mai multe locuri, nu dintr-unul singur.

Cel mai mult mă preocupă abordarea de tip „șablon" într-o zonă în care viețile oamenilor sunt atât de diferite. Sistemul funcționează după algoritmi rigizi, dar familiile nu trăiesc după algoritmi — fiecare are o poveste, o structură de venituri și niște nevoi ale ei. Când un dosar e privit doar ca niște bife într-un soft, se pierde exact partea care contează: omul. Eu vreau să aduc înapoi personalizarea reală — un partener care îți înțelege situația și îți croiește soluția pe măsura ta, fără să te simți copleșit de birocrație sau presat de timp.

Momentul pentru care fac asta e când deblochez un dosar pe care alții l-au numit „imposibil". A fost o familie plimbată de la o bancă la alta — aveau venituri bune, dar cu o structură atipică (bonusuri, diurne), pe care sistemele automate o respingeau din start. Erau epuizați și convinși că nu vor mai cumpăra nimic. M-am așezat la birou, am luat toate cifrele la mână, le-am „tradus" profilul pe limba normelor de risc ale băncii potrivite — și am obținut aprobarea. Câteva săptămâni mai târziu aveau cheile casei în mână.